# Cum au protestat studenții împotriva comunismului, de la retragerea trupelor sovietice la apă caldă în cămine

> La Timișoara, circa 900 dintre cei 2.000 de studenți arestați în 1956 au fost anchetați de Securitate. În 1987, protestul ieșean cerea apă și căldură.

Publicat: 19 octombrie 2026, 01:10 · Actualizat: 19 octombrie 2026, 01:10 · Autor: Radu Tudorache · Categorie: [Actuale](https://ziare-live.ro/articole/actuale/index.html.md) · Pagina web: https://ziare-live.ro/cum-au-protestat-studentii-impotriva-comunismului-de-la-retragerea/ · Publicație: Ziare Live

![Mulțime adunată în fața Universității din București la un protest masiv](https://ziare-live.ro/wp-content/uploads/2026/10/proteste-studentesti-1024x683.jpg)

**Retragerea trupelor sovietice, libertatea și oprirea colectivizării s-au numărat printre revendicările studenților români în 1956. Regimul comunist a răspuns prin arestări, condamnări și exmatriculări. Protestele au reapărut în 1968, după anularea vacanței de Crăciun, și în 1987, când lipsurile din cămine au scos studenții ieșeni în stradă.**

Cele trei episoade sunt reconstituite de [Adevărul.ro](https://adevarul.ro/stil-de-viata/magazin/momentul-in-care-tinerii-romaniei-au-spus-nu-2564264.html), care urmărește atât cererile tinerilor, cât și reacția autorităților. Ele s-au desfășurat sub regimul instaurat în România în 1947, cu sprijin sovietic, prin prezență militară, oameni formați de sovietici și alegeri trucate.

## Mișcările din Polonia și Ungaria au încurajat contestarea regimului

În România, represiunea anilor ’50 limitase opoziția deschisă, iar rezistența luase inclusiv forma grupurilor de partizani din munți. Propaganda descria o populație mulțumită, deși printre cei afectați de noua ordine se aflau intelectuali, țărani gospodari și foști proprietari de mici afaceri.

În Polonia, revoltele au dus la înlocuirea oamenilor impuși de sovietici cu un lider ales pe plan intern. Exemplul polonez a fost urmat în Ungaria: la 16 octombrie 1956, studenții au părăsit Uniunea Studenților Comuniști și au înființat o organizație proprie.

Mișcarea maghiară s-a extins. Sute de mii de oameni au ieșit în stradă pentru a cere plecarea guvernului comunist. Armata Roșie a intervenit și a înăbușit rezistența, în baza Tratatului de la Varșovia, constituit în 1955.

Evenimentele din cele două țări i-au încurajat și pe studenții români. Nemulțumirile lor deveniseră mai vizibile încă din primăvara anului 1956. Autoritățile au intensificat supravegherea universităților și au promis cazare mai bună, îmbunătățirea condițiilor de studiu, precum și activități culturale și sportive.

Din septembrie au început adunările în facultăți. Potrivit Raportului Tismăneanu, citat de Adevărul.ro, o informare a Ministerului Afacerilor Interne din octombrie, adresată Biroului Politic al CC al PMR, semnala agitație în rândul studenților bucureșteni. Alte raportări consemnau îndemnuri la solidaritate cu colegii polonezi și cehi, dar și la schimbarea guvernului.

O notă informativă a Securității, reprodusă de Adevărul.ro, consemna un caz individual: „La Universitatea C.I. Parhon a fost prins studentul Mustață Constantin, din anul I al Facultății de Științe Juridice, cursul fără frecvență, scriind pe perete o inscripție instigatoare cu următorul conținut:”

Inscripția invoca greva studenților cehoslovaci împotriva comunismului și îi îndemna pe cei români să reacționeze.

## La Timișoara, întrebările despre lipsuri au devenit revendicări politice

Înaintea confruntării deschise, studenții au încercat să afle cât erau dispuse autoritățile să discute. Întrebările lor priveau Basarabia, distribuirea pâinii pe cartelă într-o țară agricolă, importul de vin artificial din Bulgaria și absența peștelui din comerț.

Protestul a izbucnit la Timișoara pe 27 octombrie 1956, prin mobilizarea studenților Politehnicii. Trei zile mai târziu, peste 3.000 de tineri au participat la discuțiile organizate în cantina instituției.

Reprezentanților guvernului comunist, Ilie Verdeț și Petre Lupu, le-a fost prezentat un set de cereri:

- Retragerea trupelor rusești din România.
- Oprirea colectivizării forțate.
- Eliminarea limbii ruse și a cursurilor de marxism din programa de studiu.
- Încetarea sărăcirii populației.
- Interzicerea muncii silnice pentru deținuții politici.

„Afară cu rușii din țară!”, au scandat studenții protestatari la adunarea din 30 octombrie 1956, de la Politehnica din Timișoara. Participanții au cerut și libertate.

Verdeț și Lupu au promis că revendicările vor ajunge la secretarul general Gheorghe Gheorghiu-Dej și că studenții vor primi un răspuns. Deși activiștii încercau să împiedice circulația informațiilor, vestea mobilizării s-a răspândit.

Au existat proteste universitare și în Cluj, Târgu Mureș, Iași și București. În Capitală, mobilizarea din Piața Universității a avut loc la începutul lui noiembrie. Participanții proveneau mai ales de la Medicină, Filologie, Drept, Politehnică, Arhitectură și Teatru.

Din 28 octombrie emitea și postul România viitoare. Vocea rezistenței, considerat subversiv de autorități. Acesta cerea înlăturarea staliniștilor și revenirea Basarabiei și a Bucovinei de Nord. Manifestațiile împotriva prezenței rusești se desfășurau chiar în luna dedicată oficial prieteniei sovieto-române.

La încheierea adunării de la Timișoara, campusul era înconjurat de militari. Potrivit Raportului Tismăneanu, citat de Adevărul.ro, participanții au fost reținuți și transportați la o unitate militară de lângă Timișoara, unde au fost ținuți câteva zile.

Dintre cei 2.000 de studenți arestați, circa 900 au fost anchetați de Securitate. Anchetatorii îi căutau pe cei care se remarcaseră în discuții; ceilalți au fost eliberați după câteva zile. Liderii au ajuns direct la sediul Securității din Timișoara.

Sprijinul populației pentru proteste a rămas redus, deși unii oameni se alăturaseră manifestațiilor sau îi opreau pe studenți pentru a afla ce se întâmpla. La București, Securitatea a identificat și a arestat conducătorii mișcării.

Represaliile au inclus bătăi, condamnări la închisoare și eliminarea din facultăți. Nicolae Ceaușescu s-a numărat printre coordonatorii lor, potrivit Adevărul.ro. Autoritățile îi acuzau pe protestatari de acțiuni contrarevoluționare și invocau originea socială ori apartenența politică a familiilor pentru a-i compromite.

Unii lideri au primit pedepse de mai mulți ani de închisoare. Adevărul.ro menționează și distrugerea carierelor lui Nicolae Labiș și Paul Goma în urma represiunii.

## Colindatul din 1968 a devenit protest împotriva cursurilor de Crăciun

Un nou episod a venit într-un an de manifestații în Statele Unite, Franța, Belgia și Mexic, pe fondul invadării Cehoslovaciei de către trupele sovietice. În România, nemulțumirea studenților privea anularea vacanței de Crăciun: sărbătoarea fusese transformată într-o zi obișnuită de cursuri.

Grupuri din căminele Institutului Politehnic au pornit la colindat pe străzi, cu intenția de a ajunge la Ambasada Americană. Pe traseu au cerut libertate, inclusiv pentru studenți.

Autoritățile au catalogat manifestația drept huliganism și au susținut că ar fi fost dirijată de agenturi străine. Potrivit Adevărul.ro, Ion Iliescu a avut un rol central în reprimarea ei. El a recunoscut ulterior că numeroși studenți fuseseră închiși în camere pentru a fi împiedicați să participe; alții au fost opriți de Securitate.

## În 1987, lipsurile din cămine au scos la protest peste 800 de studenți

La Iași, mobilizarea a început cu studentele din trei cămine ale campusului Pușkin. Întoarse de acasă, găsiseră camere fără electricitate, fără apă caldă și fără căldură. Era perioada în care populația suporta cozi și restricții la apă, încălzire și curent.

Studentele au plecat pe străzi, iar pe parcurs li s-au alăturat tot mai mulți colegi. Peste 800 de participanți au ajuns în fața sediului Județenei de Partid.

„Vrem lumină să-nvățăm și apă să ne spălăm”, scandau studenții protestatari în marșul din 1987 de la Iași.

Adevărul.ro descrie episodul drept unul premergător Revoluției din 1989. Temându-se că și alți locuitori se vor alătura protestului, autoritățile au reluat furnizarea apei calde și a căldurii în cămine pentru câteva zile.