România a cumpărat sisteme fără pilot care, până la încheierea procedurilor, nu mai erau folosite în Ucraina pentru că nu mai făceau față sistemelor rusești, a afirmat George Scutaru, director general (CEO) al New Strategy Center. El a invocat acest exemplu pentru a avertiza că ritmul achizițiilor nu ține pasul cu adaptarea tehnologiei militare.
„Timpul este inamicul nostru. Toate aceste lucruri foarte bune care vin prin SAFE, inclusiv combaterea sistemelor fără pilot, vor veni în ani de zile. Dar noi acum ne confruntăm cu pericolul dronelor rusești”, a avertizat George Scutaru la evenimentul The Future is Now 2026, organizat de Adevărul.ro.
În opinia sa, programul european de finanțare SAFE este important, dar nu poate rezolva singur problemele apărării. La același eveniment, Daniela Gianina Lazanu, secretar de stat în Ministerul Economiei și coordonator al industriei de apărare, aeronautice și navale, a prezentat calendarul negocierilor pentru producția în România.
Acordurile pentru producția locală sunt estimate până în decembrie
Ministerul Economiei discută cu furnizorii cerințele pe care aceștia trebuie să le îndeplinească pentru a realiza o parte din producție în țară.
„În momentul de față, sunt aproximativ 11 discuții deschise cu privire la localizarea producției. Pentru o parte dintre acestea, estimăm că vom semna contractele, acordurile privind condițiile de localizare, până la sfârșitul lunii octombrie, pentru altele în noiembrie, iar pentru cea mai mare parte în decembrie”, a declarat Daniela Gianina Lazanu la evenimentul The Future is Now 2026.
Potrivit secretarului de stat, o parte dintre contractele SAFE sunt deja încheiate, iar la sfârșitul lunii august a fost încasat un avans de 2,5 miliarde de euro. Mai multe proiecte sunt în derulare, cu acordurile semnate de ministerele responsabile.
Lazanu a explicat că programul impune ca 65% din ceea ce se livrează să fie de producție europeană. Cerința a provocat nemulțumirea unor țări din afara Uniunii Europene, însă oficialul o consideră justificată prin nevoia ca valoarea economică generată să rămână în Europa și să susțină rambursarea finanțărilor.
Pentru România, ponderea urmărită depinde de fiecare program. Capacitatea industrială existentă limitează însă cât se poate produce local.
„Termenul este foarte scurt, respectiv finalul anului 2030. Nu avem capacitatea de a produce tot ceea ce este necesar în România, dar, totuși, o medie de 50% din producție realizată în România înseamnă o cifră de afaceri importantă pentru economia românească: locuri de muncă, impozite, taxe. Nu am luat în calcul aici toate aceste implicații asupra economiei românești”, a explicat Lazanu.
Obligațiile de localizare pot apărea și în achizițiile comune, nu numai în cele directe din România, a mai precizat oficialul. Negocierile continuă, iar ea susține că finanțările vor genera valoare adăugată în economia românească.
Finanțarea ajunge într-o industrie subfinanțată de decenii
Lazanu a descris SAFE ca pe un împrumut ale cărui condiții nu ar fi putut fi obținute de la o bancă. Pentru comparație, a invocat dobânzile de aproximativ 7,5% la lei și 6,6% la euro la care, potrivit ei, se împrumută România.
Necesitatea investițiilor vine și din subfinanțarea industriei românești de apărare timp de zeci de ani, a susținut secretarul de stat. Ea a legat investițiile atât de situația industriei, cât și de războiul de la granița României.
Oficialul a prezentat situația unor companii și proiecte industriale:
- Rheinmetall a început discuțiile cu autoritățile pentru localizarea producției și investițiile la Automecanica Mediaș, unde urmează să fie construite o parte dintre vehiculele de luptă Lynx.
- Pentru fabrica de pulberi de la Victoria, Ministerul Economiei poartă discuții. Lazanu a atribuit stagnarea proiectului unor motive pe care le consideră mai mult sau mai puțin subiective.
- Șantierul Naval Mangalia a acumulat ani de pierderi și datorii, a intrat în insolvență și ulterior în faliment. Potrivit oficialului, vânzarea s-a realizat în cadrul falimentului.
În cazul șantierului, Lazanu a spus că insolvența nu a surprins piața financiară, din cauza datoriilor acumulate. A amintit că statul român a fost acționar și a invocat, în discuția despre vânzare, alte companii ajunse în ultimii ani la fier vechi.
Războiul obligă producătorii de drone să schimbe rapid echipamentele
Din discuțiile purtate cu producători ucraineni, Lazanu spune că aceștia dezvoltă zilnic 30 de tipuri noi de drone. Adaptările sunt dictate de câmpul de luptă, spre deosebire de dezvoltarea în laboratoare descrisă de ea în cazul României.
Oficialul a subliniat diferența de ritm: România își permite să analizeze tehnologii și să pregătească strategii, în timp ce Ucraina trebuie să conceapă, să producă și să trimită echipamente pe front.
Scutaru a afirmat că Rusia folosește noile generații de drone Geran-4 și Geran-5 pentru a lovi companii importante și lanțuri logistice ucrainene. El susține că aceste drone sunt fabricate cu sprijin chinezesc și că China livrează Rusiei 3.000 de motoare.
Atacurile asupra fabricilor și efectele asupra exporturilor împing Ucraina să caute capacități de producție inclusiv în Polonia și România, a explicat Scutaru. El consideră că industria românească trebuie să folosească experiența ucraineană pentru a accelera dezvoltarea și adaptarea propriilor sisteme.
Tot el a arătat că în Ucraina există mii de companii care produc sisteme fără pilot și că nu toate vor mai avea, după război, piața oferită de nevoile actuale ale frontului.
Scutaru cere pregătirea serviciilor esențiale pentru întreruperi
Un eventual acord de pace nu ar opri atacurile hibride rusești, a avertizat Scutaru. El a invocat minele din Marea Neagră și operațiunile rusești de influențare a opiniei publice din România.
Separat, a prezentat prăbușirea frontului ucrainean drept un scenariu în care România ar putea ajunge la 850 de kilometri de graniță cu Rusia, cu implicații și pentru Republica Moldova. În opinia sa, evitarea unei frontiere directe cu Rusia trebuie să fie un obiectiv al României.
Dincolo de scenariile militare, Scutaru a cerut pregătirea infrastructurii critice, adică a sistemelor de care depinde funcționarea serviciilor esențiale. Testul propus de el este continuarea serviciului chiar și atunci când alimentarea cu energie este afectată.
Tehnologia și inteligența artificială pot ajuta la identificarea vulnerabilităților, detectarea atacurilor și pregătirea planurilor de rezervă, a explicat el. Aceste instrumente trebuie însoțite de personal pregătit și de planuri care pot fi aplicate efectiv.
Ca exemplu, a indicat bateriile de stocare amplasate lângă spitale sau stații de apă. Pe lângă păstrarea energiei ieftine pentru orele de vârf, acestea pot menține serviciile în funcțiune când rețeaua electrică este avariată. Implementarea unor asemenea măsuri necesită proiecte și mecanisme de finanțare dedicate, a subliniat Scutaru.
Silviu Gresoi, expert în energie și analist de date, a menționat la același eveniment investiții de peste 100 de milioane de euro pentru protecția infrastructurii critice. El a avertizat că execuția financiară, adică folosirea banilor alocați, nu echivalează cu progresul tehnic al proiectelor.
Alte aproximativ 19 milioane de euro au fost dedicate securității serviciilor de internet pentru instituțiile publice, potrivit lui Gresoi. Expertul a cerut ca sistemele critice să poată reacționa atunci când sunt atacate.
El a atras atenția și asupra dezinformării de pe rețelele sociale: mesajele false care anunță compromiterea întregului sistem pot provoca panică înainte ca operatorul să înțeleagă ce se întâmplă.
Companiile ucrainene caută parteneri în România
Reconstrucția Ucrainei și cooperarea industrială pot deschide oportunități pentru firmele românești, a afirmat Lazanu, invocând împrumutul de 90 de miliarde de euro acordat Ucrainei. Ea a spus că finanțarea poate însemna și contracte pentru companii.
Secretarul de stat a relatat că a avut numeroase contacte cu firme ucrainene care caută în România parteneri pentru centre logistice și activități de producție. În opinia sa, și companiile românești trebuie să caute activ parteneri în Ucraina, fără să aștepte inițiativa acestora.
Scutaru a criticat abordarea unor foști prim-miniștri, care considerau că România trebuie să se implice în reconstrucție abia după încheierea războiului. El a susținut că statul nu a asigurat informațiile necesare pregătirii acestei participări.
„Nu avem încă o strategie. Abia de doi ani de zile avem un reprezentant, pe domnul Mihai Jurca, care este consilier. Domnul Jurca s-a ocupat și de SAFE. El are mai mulți cartofi fierbinți pe care trebuie să-i gestioneze concomitent”, a spus Scutaru despre organizarea responsabilităților din România.
El a comparat această situație cu cea a reprezentanților altor țări, despre care afirmă că se ocupă exclusiv de reconstrucția Ucrainei. A cerut existența unui guvern care să adopte o strategie pentru reconstrucție și investiții, precum și sprijin instituțional pentru companiile interesate de piața ucraineană.
Scutaru a invocat costuri estimate de 560 de miliarde de dolari pentru reconstrucție și a susținut că România are cea mai lungă frontieră cu Ucraina dintre statele europene. În opinia sa, apropierea geografică trebuie folosită economic: România poate asigura accesul logistic spre regiunile ucrainene din apropiere, pentru care el consideră nepotrivită organizarea reconstrucției de la Varșovia.
