Nuclearelectrica, compania de stat care livrează în mod obișnuit aproximativ 20% din producția națională de energie, se confruntă cu o criză dublă: ambele reactoare ale centralei de la Cernavodă sunt oprite, iar directorul general Cosmin Ghiță a demisionat. Această combinație de risc operațional și de guvernanță survine într-un context tensionat, în care România se află sub alertă energetică.
Problemele operaționale au început la 1 august, ziua în care a fost instituită alerta energetică, odată cu oprirea Reactorului 1, cu o putere de 700 MW. Ulterior, a fost oprit și Reactorul 2, ceea ce a dus la scoaterea completă a producției de energie nucleară din Sistemul Energetic Național. Situația este agravată de debitul foarte scăzut al Dunării, care a redus la jumătate producția hidrocentralelor de pe fluviu. Astfel, sistemul energetic pierde simultan două surse majore de energie cu emisii reduse.
În paralel cu criza de producție, Nuclearelectrica se confruntă cu un vid de putere la nivel executiv. Cosmin Ghiță, care a condus compania începând cu 2 septembrie 2017 după un mandat preluat de la Daniela Lulache, și-a anunțat plecarea. Înainte de a prelua conducerea Nuclearelectrica, Ghiță a fost președinte al Consiliului de Administrație la Compania Națională a Uraniului SA și consilier de stat în aparatul de lucru al prim-ministrului. Demisia sa ridică probleme legate de continuitatea executivă într-o societate esențială pentru securitatea energetică a țării.
Compania a transmis public că oprirea reactoarelor nu are implicații de siguranță nucleară. Potrivit Financiarul, într-un comunicat publicat pe Facebook, Nuclearelectrica a asigurat că „în prezent, ambele reactoare ale centralei CNE Cernavodă sunt în stare sigură oprită, cu menținerea acestora în parametri de siguranță, fără niciun risc operațional sau de securitate nucleară asociat.” În același mesaj, compania a promis că va comunica „transparent și responsabil, având la bază date tehnice certe, cu respectarea prevederilor unei companii listate, deciziile operaționale privind reconectarea la Sistemul Energetic Național”.
Pentru investitori și pentru piața de capital, impactul depășește episodul tehnic. O companie listată, cu un rol sistemic, care își pierde simultan întreaga producție și conducerea executivă, intră într-o perioadă de volatilitate instituțională. Problema principală nu este siguranța nucleară, exclusă explicit de companie, ci stabilitatea operațională și strategică. Evaluarea riscului se mută pe reziliența guvernanței corporative și pe viteza cu care managementul va reuși să repună în funcțiune activele care, în regim normal, acoperă o cincime din mixul energetic național.
